Psalmul 101

Căuta-voi cu o inimă smerită
Dreptatea cât și bunătatea Ta
Și-apoi pe calea Ta neprihănită
Cu-nțelepciune eu mă voi purta

Când vei veni? . . mi-așa de dor de Tine
Să te cobori de dincolo de stele
Cu inima neprihănită-n mine
Umbla-voi înlăuntru casei mele

Și n-am să pun ce-i rău, lucruri murdare,
‘Naintea ochilor ce nu e bine
Urăsc a păcătoșilor purtare
Ea nu se va lipi deloc de mine

Iar inima aceea ce-i stricată
De-acum de mine se va depărta
Fiindcă nu vreau ca să cunosc vreodată
Pe-acela rău. . orice s-ar întâmpla

Pe-acel ce clevetește pe la spate
Pe-al său aproape îl voi nimici
Pe-acei ce-au inimile îngâmfate,
Priviri trufașe, nu-i voi suferi

Spre credicioși va fi a mea privire
Dorindu-i lângă mine-a locui
Și-acel ce umblă cu neprihănire
Pe calea lui, acela-mi va sluji

Iar cine se dedă la-nșelăciune
Nu poate locui în casa mea
Acela ce minciuni altora spune
Nicicum ‘naintea mea el nu va sta

Voi nimici în orice dimineață
Pe-aceia răi, dorind ca să-i stârpesc
Ferind cetatea Domnului măreață
De-acei ce făr’delegea săvârșesc

11/24/2024 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona